abilita

See also: abilità

Italian

Pronunciation

• IPA^(key): /aˈbi.li.ta/
• Rhymes: -ilita
• Hyphenation: a‧bì‧li‧ta

Verb

abilita

1. inflection of abilitare:
   1. third-person singular present indicative
   2. second-person singular imperative

Anagrams

• baliati, labiati

Romanian

Etymology

Borrowed from French habiliter.

Pronunciation

• IPA^(key): /a.bi.liˈta/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: a‧bi‧li‧ta

Verb

a abilita (third-person singular present abilitează, past participle abilitat) 1st conj.

1. (transitive) to habilitate

Conjugation

    conjugation of abilita (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a abilita
gerund			abilitând
past participle			abilitat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	abilitez	abilitezi	abilitează	abilităm	abilitați	abilitează
	imperfect	abilitam	abilitai	abilita	abilitam	abilitați	abilitau
	simple perfect	abilitai	abilitași	abilită	abilitarăm	abilitarăți	abilitară
	pluperfect	abilitasem	abilitaseși	abilitase	abilitaserăm	abilitaserăți	abilitaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să abilitez	să abilitezi	să abiliteze	să abilităm	să abilitați	să abiliteze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		abilitează			abilitați
	negative		nu abilita			nu abilitați

Derived terms

• abilitare

Related terms

• abilitate