binefăcător

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From bine +‎ făcător or bineface +‎ -ător, modeled on French bienfaiteur, Latin benefactor.

Pronunciation

[edit]
  • IPA(key): /ˌbi.ne.fə.kəˈtor/

Noun

[edit]

binefăcător m (plural binefăcători)

  1. benefactor, conferrer
  2. do-gooder

Antonyms

[edit]

Adjective

[edit]

binefăcător m or n (feminine singular binefăcătoare, masculine plural binefăcători, feminine and neuter plural binefăcătoare)

  1. beneficent, charitable

Declension

[edit]