coborî

See also: cobori

Romanian

Etymology

Unknown. Probably from an older pogorî, from Proto-Slavic *pogorъ.

Pronunciation

• IPA^(key): /ko.boˈrɨ/

• Audio:

  (file)

• Audio:

  (file)

Verb

a coborî (third-person singular present coboară, past participle coborât) 4th conj.

1. to descend, dismount, alight

   Antonym: urca

2. to lower, reduce

   Antonym: ridica

3. to get off

   Autobuzul a oprit, dar nimeni nu a coborât.

   The bus stopped, but no one got out.

Conjugation

    conjugation of coborî (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a coborî
gerund			coborând
past participle			coborât
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	cobor	cobori	coboară	coborâm	coborâți	coboară
	imperfect	coboram	coborai	cobora	coboram	coborați	coborau
	simple perfect	coborâi	coborâși	coborî	coborârăm	coborârăți	coborâră
	pluperfect	coborâsem	coborâseși	coborâse	coborâserăm	coborâserăți	coborâseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să cobor	să cobori	să coboare	să coborâm	să coborâți	să coboare
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		coboară			coborâți
	negative		nu coborî			nu coborâți

Synonyms

• da jos

Derived terms

• coborâre
• coborâș

Further reading

• coborî in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)