emis

See also: EMIs and émis

Esperanto

Verb

emis

1. past of emi

Latin

Verb

emis

1. second-person singular present active indicative of emō

Romanian

Etymology

From emite.

Adjective

emis m or n (feminine singular emisă, masculine plural emiși, feminine and neuter plural emise)

1. emitted

Declension

Declension of emis

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	emis		emisă	emiși	emise
	definite	emisul		emisa	emișii	emisele
genitive/ dative	indefinite	emis		emise	emiși	emise
	definite	emisului		emisei	emișilor	emiselor

Noun

emis n (plural emiși)

1. emission

Declension

Declension of emis

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) emis	emisul	(niște) emiși	emișile
genitive/dative	(unui) emis	emisului	(unor) emiși	emișilor
vocative	emisule		emișilor

References

• emis in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN