roua

See also: rouă

French

Pronunciation

• IPA^(key): /ʁwa/

Verb

roua

1. third-person singular past historic of rouer

Romanian

Etymology

From rouă.

Verb

a roua (third-person singular present rouează, past participle rouat) 1st conj.

1. to dew

Conjugation

    conjugation of roua (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a roua
gerund			rouând
past participle			rouat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	rouez	rouezi	rouează	rouăm	rouați	rouează
	imperfect	rouam	rouai	roua	rouam	rouați	rouau
	simple perfect	rouai	rouași	rouă	rouarăm	rouarăți	rouară
	pluperfect	rouasem	rouaseși	rouase	rouaserăm	rouaserăți	rouaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să rouez	să rouezi	să roueze	să rouăm	să rouați	să roueze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		rouează			rouați
	negative		nu roua			nu rouați

References

• roua in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN