cuminte
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From cu (“with”) + minte (“mind”).
Pronunciation[edit]
Adjective[edit]
cuminte m or f or n (plural cuminți)
Declension[edit]
Declension of cuminte
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | cuminte | cuminte | cuminți | cuminți | ||
definite | cumintele | cumintea | cuminții | cumințile | |||
genitive/ dative |
indefinite | cuminte | cuminți | cuminți | cuminți | ||
definite | cumintelui | cuminții | cuminților | cuminților |
Synonyms[edit]
Derived terms[edit]
Adverb[edit]
cuminte